Un blogger lansează o dezbatere: Cât de sigură mai este Banca Carpatica? Răspunsul este simplu: La fel ca oricare altă bancă, în măsura plafonului de 100.000 de euro pe deponent persoană fizică.

Aşadar, toate băncile din România sunt sigure, nu doar Banca Comercială Carpatica. Iar banca centrală urmăreşte o serie de indicatori de prudenţialitate, pe care banca comercială în discuţie îi îndeplineşte şi îi prezintă transparent publicului, cu atât mai mult cu cât e listată pe Bursă.

Iar în măsura în care limita de 100.000 de euro face ca toate băncile să fie sigure, indiferent dacă sunt cotate la Bursă, dar Carpatica mai e şi listată, într-un exerciţiu de mare transparenţă, la care acces toată lumea, întrebarea e de ce ne punem o astfel de problemă la o entitate cotată şi obiectul dezbaterii nu vizează băncile comerciale nelistate?

Asta pentru că atunci când sunt întrebaţi de ce cele mai multe bănci româneşti nu-s cotate la Bursă, bancherii răspund că sunt membre ale unui grup internaţional şi că e listată banca-mamă. Chiar dacă absenţa valorilor de piaţă pe componentele unui conglomerat nu face decât să îngreuneze determinarea acestei valori la nivelul întregului grup. Şi băncile pot face parte dintr-un mare grup financiar internaţional, dar să genereze probleme prin modul în care e făcut business-ul în România. Din păcate însă, în loc să privim lucrurile din această perspectivă ne apucăm să arătăm către cei mai transparenţi, nu spre ceilalţi.

Ca să rezum, diferenţa între o bancă locală cotată, care nu face parte dintr-un mare grup, şi una nelistată, membră a unui lanţ internaţional, e că din datele prezentate pieţei de prima se pot trage concluzii privind calitatea managementului. De ce se ascund cele mai multe subsidiare din România în spatele băncii mame listate? Cultivă cu bună ştiinţă incompetenţa managerială şi acest lucru nu trebuie să se vadă?

Dar vestea bună e că potenţialele deficienţe de management sunt uniformizate de Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, prin existenţa plafonului de 100.000 de euro. Deci toate băncile româneşti sunt sigure. Deşi problema care apare e că lipsa de transparenţă a managementului e interpretată, prin intermediul unui girant, că induce siguranţa. În timp ce o bancă listată pe bursă, ce oferă o perspectivă mult mai clară asupra performanţei manageriale decât băncile necotate, e văzută ca fiind riscantă.

• Panama Papers: Bogații sunt făcuți de rușine pentru ca săracii să uite...

  < Prev
• Cum se face bail-in tacit în asigurările de viață

  Next >