Ce trebuie învățat din lecția turcească, dar mai ales din cea argentiană privind independența băncii centrale?

Președintele Erdoğan a fost cel care a pus la îndoială necesitatea unei bănci centrale independente, spunând că, în cazul în care nu poate face față sarcinilor, guvernatorul Başçı va fi tras la răspundere. Un procuror din Ankara l-a deferit justiției pentru pagube materiale grave cauzate cetățenilor Turciei, ca urmare a unei politici de dobânzi eronate.

„În ciuda faptului că guvernul i-a cerut în mod repetat să reducă principalele rate ale dobânzilor, autoritatea monetară nu a răspuns la această cerere”, a precizat Erdoğan. Iar Başçı a fost prima “victimă”, fiindcă ulterior au fost îndepărtați alţi trei guvernatori.

Ceea ce n-a înțeles Erdoğan e că sunt zone în Occident care își permit să recurgă la relaxare monetară pentru că-s supraacoperite cu sporuri de productivitate. Dar nu e cazul Turciei. Nici al României. Iată de ce e necesar un guvernator cu bună expertiză, care să nu ducă dobânda-cheie în jos imediat ce observă că în Vest se face QE și de ce-i nevoie de o bancă centrală independentă, “neancorată” politic.

Dar seria de “atentate” n-a fost deschisă de Erdoğan, ci primul “cartuș” s-a tras în Argentina, un stat prosper până la Juan Perón, la fel ca Turcia înainte de Erdoğan. Președintele peronist Cristina Fernandez de Kirchner l-a demis la în 2010 pe șeful băncii centrale, Martín Redrado, după ce a refuzat să elibereze 6,7 miliarde de dolari din rezerva valutară pentru o plată ce corespundea unor cheltuieli guvernamentele scăpate de sub control. Redrado a considerat decretul prezidențial o imixtiune asupra independenței băncii centrale și a arătat că doar Parlamentul se poate exprima. Justiția i-a dat dreptate, rezervele ar fi fost utilizate abuziv, dar el a fost constrâns în final să plece.

Şi guvernatorul Băncii Ciprului, Panicos Demetriades, a fost îndepărtat de politicieni după criza din 2013, în cadrul unei campanii percepută tot ca o lovitură dată independenței băncii centrale. Numit pentru cinci ani, în mai 2012, Demetriades a demisionat în aprilie 2014. Ulterior, profesor la Universitatea din Leicester, a scris o carte în care a povestit cum a fost debarcat de politicieni.

Redrado a publicat şi el una, numită “No Reserve: The Limit of Absolute Power.”, despre care, preşedintele Fed, Alan Greenspan, a spus: "Martín Redrado e un erou printre bancherii centrali ai lumii. Refuzul său principial de a se înclina sub presiune politică intensă pentru a promova politici iresponsabile i-a pus capăt carierei de președinte al băncii centrale argentiniene. Această carte foarte lizibilă urmărește călătoria sa curajoasă prin câmpurile minate politice".