Pe la 1860, bancherii si negustorii din Bucuresti se adunau la Hanul cu Tei, unde tranzactionau monezi si alte valori.

Cativa ani mai tarziu, gazeta "Romanul" publica urmatorul anunt: "D.E. Farchy, strada Lipscani, Hanu cu Tei 25, cumpara si vinde obligatiuni si cupoane de interese rurale, precum si alte efecte ale statului".

S-ar putea spune ca acest anunt reprezinta prima atestare documentara a activitatii bursiere pe meleaguri romanesti. Va mai dura dura insa pana ce Romania va avea o piata de capital organizata si reglementata temeinic.

De-abia in 1881, Camera de Comert si Industrie Bucuresti initiaza, elaboreaza si trimite Senatului un proiect de lege a burselor care a fost si adoptat in cele din urma, sub denumirea de "Legea asupra burselor, mijloacelor de schimb si mijlocitorilor de marfuri".

Ulterior, in ianuarie 1882, se inaugureaza "Bursa de comertiu din Iasi", iar in luna decembrie a aceluiasi an - "Bursa de Comerciu de pe langa Camera de Comerciu a circumscriptiei V, cu resedinta la Bucuresti".

In anii care au urmat, legislatia si normele de functionare ale bursei au fost in permanenta modificate, testate si rafinate, iar in 1904 s-a votat o noua lege a burselor, mult mai consistenta, aceasta suferind ulterior doar ajustari minore in anii care au urmat.

"Legea burselor din 1904 reuseste sa contina elemente de utilitate practica, care sa atraga lumea negustorilor la o activitate organizata, renuntand in mare parte la incertitudinile create de tranzactiile incheiate in strada sau prin cafenele", se arata in volumul "In zgomotul bursei", scris de N. Murgu, C. Lazar si Mugur Isarescu.

 

 

 

 

In 1904, odata cu intrarea in vigoare a legii burselor, se pune pentru prima data si problema construirii unui sediu permanent al acesteia.

Va mai dura, insa, pana acest proiect va fi pus in practica. La 1906, se statueaza prin lege ca statul va dona un teren Camerei de Comert, pe care sa se construiasca sediul bursei. In acelasi an, donatia este facuta de catre ministrul Agriculturii, Industriei, Comertului si Domeniilor, Ioan N. Lahovary.

"Locul din coltul ce face Strada Doamnei, cu Strada Vestei (actuala Ion Ghica) ramas vilan pe urma daramarii fostei cladiri a clucerului Barcanescu, unde odinioara fusese asezat Senatul tarii, in suprafata de 2.215 metri patrati, este daruit Camerei in vederea construirii Palatului propriu", este formularea din actul de donatie.

In 1907 se organizeaza concurs printre arhitecti pentru intocmirea proiectului de constructie, castigat de arhitectul Stefan Burcus.

Piatra de temelie este pusa pe 11 mai 1908 de catre Principele Ferdinand si Principesa Maria. Licitatia pentru constructia cladirii, evaluata intr-o prima etapa la 800.000 lei aur, a fost castigata de antreprenorii Costa si Luigi Forabasco, care au oferit o reducere de 3,83%, iar arhitectul Toma Dobrescu a fost numit dirigintele lucrarii.

Arhitectul Stefan Burcus l-a avut ca ajutor pe arhitectul I.G. Mayer pentru supravegherea lucrarilor. In cele din urma, valoarea constructiei s-a ridicat la 1.300.000 lei aur, iar cea a instalatiilor - la 500.000 lei aur.

In 1911, sediul bursei este inaugurat oficial, printr-o ceremonie solemna, in prezenta regelui Carol I.

 

 

 

 

Continuarea se stie. Dupa instaurarea comunismului, activitatea bursiera a incetat, iar palatul bursei a devenit sediul Bibliotecii Nationale.

De cativa ani, cladirea a revenit in proprietatea Camerei de Comert. Poate nu intamplator, in 2011, adica la exact 100 de ani de la inaugurarea oficiala a fostului sediul al bursei din Ghica colt cu Doamnei, guvernatorul Bancii Nationale, Mugur Isarescu, declara, cu ocazia lansarii volumului "Centrul istoric financiar-bancar al Bucurestilor", semnat de arhitectul Cristina Turlea, ca spera ca o parte a Centrului Istoric Vechi al Bucurestiului sa revina institutiilor financiare.

 

 

 

 

"Cred ca sa readucem o parte din institutiile financiare in Centrul Vechi se mai poate. Bursa de Valori ar fi un exemplu si ar trebui sa revina in cladirea Bibliotecii Nationale. Camera de Comert a rascumparat aceasta cladire, care pastreaza si ringul bursei. Simbolul bursei, ringul, refacut, ar arata ca aceasta tara are traditie. A pastra istoria si a o readuce in prezent este o datorie a acestei generatii", spunea Mugur Isarescu.

Pe langa dezirabila regasire a traditiei, refacerea macar partiala a districtului financiar bucurestean, in jurul BNR, ar fi cu atat mai fireasca cu cat pietele financiare contemporane tind tot mai mult catre integrare, iar macrostabilitatea si managementul crizelor sunt concepte la ordinea zilei.

 

 

 

 

Si cum nu exista prezent fara trecut, sa evocam in final un moment extrem de interesant din trecut comun al bursei si Bancii Nationale, relatat in acelasi volum "In zgomotul bursei", scris de N. Murgu, C. Lazar si Mugur Isarescu, moment din 1914, cand instabilitatea politica tot mai accentuata din Europa crea miscari de panica pe piata autohtona de capital.

Eugeniu Carada, interesandu-se de oscilatiile de la bursa, care, intocmai un barometru, masurau starea de spirit a haosului financiar european, cheama un remizier cu mare experienta si om de incredere al sau, caruia ii ceru ca, impreuna cu alti colegi de breasla, sa incerce prin orice mijloace stavilirea scaderilor la bursa.

 

 

 

 

Remizierul astepta un ordin al lui Carada pentru cumparari de mari proportii ale stocurilor oferite la bursa, care sa produca un soc asupra celorlalti cumparatori, ordin pe care insa nu l-a primit.

Plecand ingandurat, la poarta bancii il asalteaza mai multi bursieri curiosi si dornici sa afle scopul chemarii la Banca Nationala.

Dupa mai multe insistente, a raspuns ca a primit un ordin de cumparare masiva a diverselor valori. Navala la bursa a produs pentru scurt timp o crestere a cotatiilor.

 

 

 

---

• Partidul Torcător: Manifestul Pămpist. Ce este Pămpismul și ce vrea el?

  < Prev
• Forex, dincolo de sarlatani si Mama Omida

  Next >