Potrivit unui studiu realizat recent de Eurostat, Germania si Finlanda sunt singurele tari ale Uniunii Europene care au excedent de balanta comerciala pe relatia cu China. In timp ce Olanda, Marea Britanie, Italia, Spania, Franta si Polonia inregistreaza deficite semnificative.

Sursa: Eurostat

Pentru a avea o imagine mai buna este bine insa sa raportam soldurile comerciale la PIB-uri si sa vedem care e situatia Uniunii.

UE-28 inregistreaza un deficit de aproape un procent din PIB si minusuri importante se observa in Olanda (-7,37% din PIB), Cehia (-3,63%), Ungaria (-3,47%), Slovenia (-2,46%), Estonia (-2,45%), Luxemburg (-2,39%) sau Polonia (-2,15%).

Si noi ne plasam peste media europeana in privinta deficitului comercial in relatia cu China (-1,19% din PIB), in conditiile in care importurile insumeaza 2,35 miliarde de euro, iar exporturile jumatate de milliard. China este a treia sursa de deficit (- 1,79 miliarde de euro), dupa Kazahstan (-2,22 miliarde)  si Ungaria (-1,94).  Dar, inaintea Poloniei (-1,41) si Germaniei (-1,09).

Cu alte cuvinte, chiar daca Germania e principalul nostru partener comercial, nu de la acest stat provine grosul deficitului (FOB/CIF) de 6 miliarde de euro. Cu precizarea ca Polonia, care e acum a patra sursa de deficit, era pana nu demult a saptea sau a sasea. Ceea ce dovedeste ca modelul corect de dezvoltare este sa stimulezi oferta agregata si productivitatea cu ajutorul politicilor structurale, nu sa reprimi cererea agregata prin intermediul politicilor monetar-fiscale.

Si totusi datele de pana acum pot fi citite si in alta cheie. Fostul presedinte al Bundesbank, Axel Weber, scria intr-un articol publicat de curand ca din anii ’90 încoace, nu strategia de tintire a inflatiei a redus presiunile inflationiste, ci globalizarea si, in special, integrarea Chinei in economia mondială.

El doreste sa indrepte astfel discutia spre efectul de substitutie. Cu alte cuvinte, daca oamenii inlocuiesc salamul cu parizerul, din comunicatele de inflatie nu reiese ca mananca mai prost, ci ca se ieftinesc mezelurile.

Dupa integrarea Chinei nu s-a mai aplicat principiul sunt prea sarac sa-mi cumpar un lucru ieftin. Ia amintiti-va avea “curaj” vreun pantof de sport Adidas sau Nike sa se dezlipeasca inainte de 1990? Atunci, la noi, era comunism, si ne uitam cu jind la adidasii cu trei dungi, care, spre deosebire de incaltarile noastre, rezistente pana la prima ploaie, erau "indestructibili". Dar, spre surprinderea romanilor, baschetii si tenisii de firma de astazi cedeaza la fel de repede precum cei din perioada comunista. Oare de ce? Pentru ca pe ei nu mai scrie Made in W. – Germany, ci Made in China…

Cand cumparatorii platesc ceva mai putin pe marfa din prezent, dar ea este mult mai slaba calitativ decat cea din trecut, asta ar trebui sa se numeasca inflatie, nu dezinflatie. Din pacate insa, in statistica vedem doar evaluari cantitative, nu calitative.

Iar in aceasta situatie se poate zice, intr-adevar, ca Olanda, Cehia sau Ungaria sunt deficitare pe relatia cu China, dar si ca si-au redus puternic inflatia cu ajutorul importurilor din tara asiatica.

La noi, dintr-un deficit comercial de 4% din PIB, o treime e cel cu China, ceea ce explica, pe baza efectului de substitutie a marfurilor bune cu unele mai proaste calitativ, cum s-a redus inflatia.

Dar, atentie!, acest lucru se vede doar la nivelul preturilor de consum, fiindca daca discutam in termeni de eficienta, deflatorul PIB - care releva evolutia preturilor din intreaga economie, nu doar a celor de consum – evidentiaza probleme structurale. El se plaseaza la 3%, in timp ce inflatia la consumator  se gaseste la numai 0,5%. 

• Salariul minim - un decret, nu o realitate economică

  < Prev
• Arma Romaniei in negocierile cu investitorii: datoria publica redusa

  Next >