Ati auzit de quantitative easing - QE? Se traduce prin relaxare cantitativa si inseamna ca se mareste masa monetara.

Suplimentul de bani e dat bancilor comerciale cu scopul declarat de a credita sectorul privat, dar ele finanteaza statul. De ce? Pentru ca mediul de afaceri devine ostil ca urmare a cresterii poverii fiscale si companiile nu pot profita de QE.

In paralel cu majorarea taxelor se restrange dimensiunea pietei. Daca impozitele s-ar fi micsorat, in loc sa se mareasca, QE n-ar fi fost o problema.

Asadar, degeaba reduc bancile centrale dobanzile ca sa stimuleze creditul. Bonificatiile pot deveni si negative, cat timp fiscalitatea comprima pietele. Firmelor le merge mai prost si isi trimit angajatii in somaj. SUA au inteles asta si au dezavuat QE, cam cand zona euro abia se apuca.

Sa trecem insa la Romania. Pentru ca si noi relaxam politica monetara, dupa ce am cocosat mediul de afaceri cu taxe.

La noi se vede, la fel ca la cei ce practica QE, ca se majoreaza creditul adresat statului si se reduce cel pentru sectorul privat.

 Ni se atrage atentia ca se micsoreaza doar imprumuturile in valuta si ca se dau mai multe credite in lei.

E normal ca asistam la o conversie a creditului neguvernamental din valuta in lei, dar daca prima componenta se reduce cu 12% si cea de a doua creste cu 7,6%, in conditiile unui curs cvasiconstant, atunci e clar ca vorbim de o scadere a finantarilor catre companii si populatie.

Evolutia creditului neguvernamental indica o restrangere a dimensiunii pietei pe fondul inaspririi fiscalitatii, iar politica monetara, ca sa fie eficienta, are nevoie de o micsorare a impozitelor.

De regula, cand se maresc taxele, colectarea se inrautateste, deficitul bugetar se umfla, si creditul guvernamental se majoreaza, fiindca trebuie finantat un sold negativ in crestere.

Daca insa impozitele s-ar reduce, extinderea bazei de taxare ar permite sa avem excedent in loc de deficit la sfarsitul exercitiilor financiare…

E adevarat ca Romania are deficite bugetare sub 3% din PIB, asa cum indica Tratatul de la Maastricht. Dar aceasta limita negociata politic nu spune nimic de faptul ca-i contraindicat sa maresti taxele pe timp de criza.

Si daca tot a decis statul sa le ia romanilor banii macar ar fi putut sa-i investeasca eficient, ca sa ajunga pe final de an, la excedent, nu la deficit. Iar daca guvernele noastre tot reprima consumul intern, ar trebui  sa orienteze economia catre cel extern.

E clar ca guvernul n-are politica economica. Incoerenta arata ca lipseste o strategie care sa depaseasca ciclul electoral, motiv pentru care succesul plasarii deficitului bugetar sub 3% din PIB nu converge catre un obiectiv final.

De unde se vede ca a raporta catre FMI si UE indeplinirea criteriilor de la Maastricht e o victorie pur politica.

Dar Guvernul ar putea sa faca rost de mai multe venituri bugetare si sa nu mai aiba deficit daca reduce taxele, fiindca i-ar crestea colectarea.

Sigur ca pentru asta are nevoie de o alta organizare, pentru ca diferenta intre deficit si excedent se numeste coruptie sau clientela politica. Iata de unde provine minusul la buget.

• Forex, dincolo de sarlatani si Mama Omida

  < Prev
• Miturile din capul investitorilor

  Next >