Și totuși avem nevoie de sistem de irigații

Pentru mine unele lucruri sunt de neînțeles și nu mă refer aici neapărat la reţeaua de metrou sau la infrastructura rutieră lipsă, cât la sistemul de irigații. România are un bazin hidrografic bine diversificat și ca urmare a acestui fapt are şanse să nu împărtășească soarta celor din sud, care e posibil să cadă victimele deșertificării. Pentru asta însă e necesar să realizeze un sistem de irigații, care să servească și ca unul de drenaj în cazul unor inundații precum cele de la începutul verii. Mai ales în condițiile în care ghețarii se topesc, Gulf Stream, cu rol important în modelarea climei, se încetinește şi în interiorul continentelor se poate ca perioadele de secetă/caniculă să alterneze cu cele cu surplus de ploaie.

Asta cu precizarea că proiectul canalului Siret - Bărăgan nu a fost o găselniță a regimului comunist, ci o idee din 1912 a profesorului Alexandru Davidescu și o inițiativă interbelică a inginerului Dimitrie Leonida. Și chiar s-au realizat 20 km din cei 198 ai canalului care ar iriga o zecime din suprafața unei țări cu, poate, cea mai bună rețea hidrografică din UE.

Un alt lucru greu de înțeles e că deși jumătate din populația României locuiește la țară, avem deficit de produse agroalimentare. Dar tocmai de aceea e necesar sistemul de irigații. Spaniolii, în Canare, nu au apă și irigă cu ceea ce desalinizează din mare, au vânt și de aceea își plantează culturile pe văile sterpe ale râurile și în ciuda acestui contex vitreg exportă. Nouă Dumnezeu ne-a oferit, cu dărnicie, un spațiu pe care putem cultiva aproape orice și nu ne învrednicim să o facem eficient. Dacă ar fi să dăm crezare teoriilor conspirației am putea zice că avem o țară sabotată. Dar firește că nu spunem asta, fiindcă presa se bazează pe dovezi și nu pe impresii!

Nu în ultimul rând readuc în discuție Planul Valev. E evident că fratele cel mare, de la Răsărit, ne hărăzise rolul de țară agrară, iar Dej și Ceaușescu s-au revoltat și au transferat milioane de țărani la oraș făcându-i muncitori în încercarea unei industrializări forțate. Numai că argumentația lui Valev trebuia să fie una “beton” pentru a încerca să ghideze lucrurile în direcția dorită. Iar problema actuală ar fi că suntem și nepatrioți și necompetitivi!

Eu cred că sistemul de irigații/drenaj e obiectivul strategic nr. 1 de care depinde redresarea țării. Și dacă nu pot fi „sensibilizate” fondurile europene, în situația în care se găsește cu greu o motivația pentru a fi refuzați, acesta ar fi bine să se realizeze, în cel mai scurt timp, cu resurse interne.