Economia care încetinește, dar prețurile care continuă să urce

România intră într-o etapă economică dificilă, în care încetinirea economiei se suprapune peste o inflație ridicată și peste un climat politic și extern tot mai instabil. Economia nu mai funcționează pe modelul de creștere accelerată din ultimii ani, iar populația resimte simultan presiunea dobânzilor mari, a prețurilor ridicate și a încetinirii consumului.

După ce rata anuală a inflației IPC a coborât de la 9,69% în decembrie 2025 la 9,31% în februarie 2026, tendința s-a inversat rapid. În martie 2026, inflația a urcat din nou la 9,87%, în principal din cauza scumpirii carburanților și a creșterii prețurilor la petrol și gaze naturale.

Acesta e semnalul clar că șocurile externe se transmit aproape instantaneu în costurile interne.

Scumpirea energiei nu afectează doar carburanții sau gazele. Transportul devine mai scump, costurile de producție cresc, iar alimentele și bunurile intensive energetic acumulează noi presiuni inflaționiste.

Estimările arată că inflația poate ajunge la aproximativ 10,3% în iunie 2026. Practic, România riscă să revină la o inflație de două cifre exact într-un moment în care economia încetinește puternic.

Acesta este unul dintre cele mai periculoase scenarii economice: stagnare și inflație simultană.

Șocul energetic rescrie economia europeană

Conflictul din Orientul Mijlociu începe să producă efecte economice directe asupra Europei și implicit asupra României. Creșterea prețurilor la energie schimbă proiecțiile economice pentru 2026 și 2027.

Economiile europene sunt mai vulnerabile decât SUA deoarece depind mai mult de importurile energetice. În același timp, industria europeană e deja afectată de cererea externă slabă, costurile ridicate și dobânzile restrictive.

În acest context, FMI și OCDE estimează pentru 2026-2027 o creștere economică globală pozitivă, dar fragilă.

Problema României e că intră în această perioadă cu dezechilibre interne majore. Deficitul bugetar rămâne ridicat, deficitul de cont curent continuă să pună presiune pe finanțare, iar economia depinde excesiv de consum și importuri. În plus, șocul energetic produce efecte în lanț asupra inflației CORE2 ajustat, deoarece costurile suplimentare sunt transferate treptat în toate sectoarele economice.

Datele oficiale arată că inflația CORE2 ajustat poate ajunge la 8,1% în iunie 2026, urmând să coboare la 4,8% în decembrie 2026, 2,5% în decembrie 2027 și 2,2% în martie 2028.

Problema reală este însă alta. Chiar dacă ritmul inflației scade, nivelul prețurilor rămâne ridicat. Pentru populație, diferența dintre o inflație de 10% și una de 5% nu înseamnă ieftinire, ci scumpiri mai lente.

Economia românească intră în zona de oboseală structurală

Prognozele indică o încetinire severă a economiei. După o creștere de doar 0,7% în 2025, perspectivele pentru 2026 rămân foarte slabe, iar riscurile se amplifică dacă tensiunile politice interne continuă și șocurile externe persistă.

Principalul motor afectat e consumul. Venitul real al populației e erodat de inflație și de dobânzile ridicate, iar familiile încep să reducă achizițiile, să amâne investițiile personale și să adopte un comportament defensiv. Comerțul și serviciile pierd din ritm, în timp ce producția industrială rămâne modestă. Cererea externă e afectată de încetinirea economiei europene, iar costurile ridicate reduc competitivitatea industriei locale.

România intră astfel într-o etapă în care toate motoarele economice încetinesc simultan: consumul se temperează, industria slăbește, investițiile private devin mai prudente, iar statul e obligat să continue consolidarea fiscală. Încetinirea economiei e așteptată să se adâncească în prima parte a anului, ceea ce va deteriora suplimentar activitatea economică față de estimările anterioare și va afecta negativ ritmul de creștere al PIB în 2026.

Costul politic al instabilității

Economia României nu mai e afectată doar de factori externi sau financiari. Instabilitatea politică internă începe să devină un risc economic major.

Investitorii reacționează rapid la tensiunile politice: randamentele titlurilor de stat cresc, costurile de finanțare urcă, presiunea asupra cursului de schimb se amplifică, iar companiile devin precaute.

Experiențele anterioare arată că fiecare episod de instabilitate politică produce volatilitate pe piețele financiare și amânarea unor investiții importante. Pentru România, problema e și mai gravă deoarece economia depinde puternic de finanțarea externă.

Atunci când încrederea investitorilor se deteriorează, întreaga economie devine mai vulnerabilă. Statul se împrumută mai scump, companiile găsesc mai greu finanțare, băncile devin mai prudente, iar populația începe să consume mai puțin.

Practic, lipsa de încredere devine o taxă economică suplimentară.

România dependentă de fondurile europene

În 2026 și 2027, România depinde critic de absorbția fondurilor europene și de implementarea PNRR.

Investițiile rămân principalul motor al cererii interne, însă această evoluție depinde de finanțările europene. Dar absorbția finanțărilor PNRR e condiționată de respectarea unui calendar strict până în august 2026, iar orice întârziere poate produce efecte economice severe.

Fără fonduri europene, investițiile publice încetinesc, deficitul extern devine mai dificil de finanțat, încrederea investitorilor scade și economia pierde una dintre puținele surse de creștere. Fondurile UE au devenit principalul amortizor economic al României.

Inflația - fenomen structural

Cea mai mare problemă a României e că inflația nu mai pare un fenomen temporar. Atunci când prețurile cresc ani la rând, comportamentul întregii economii se schimbă. Companiile majorează prețurile preventiv, furnizorii renegociază contractele mai des, iar anticipațiile inflaționiste se deteriorează.

BNR încearcă să controleze acest proces prin menținerea dobânzii de politică monetară la 6,5%. Problema este însă că o mare parte din inflație e alimentată de șocuri externe și de costurile energetice ridicate. Acesta e motivul pentru care efectele inflației se transmit lent, dar persistent, în întreaga economie.

Pericolul care vine după 2027

Una dintre cele mai mari vulnerabilități rămâne piața energiei. Schema de protecție pentru consumatorii casnici expiră la 31 martie 2027, iar după acel moment există riscul unor noi creșteri puternice de prețuri.

Autoritățile mizează pe exploatarea gazelor din Neptun Deep pentru majorarea ofertei interne, însă incertitudinile geopolitice și volatilitatea piețelor internaționale rămân ridicate. Experiențele anterioare arată că după perioadele de plafonare companiile încearcă să recupereze costurile acumulate.

Fenomenul s-a văzut după liberalizarea pieței energiei electrice din iulie 2025. România riscă să intre într-un nou episod de volatilitate energetică exact într-un moment în care economia e deja slăbită.

Deceniul ajustărilor economice

Ne apropiem de finalul unei perioade de consum accelerat, credit ieftin și deficite mari. Urmează un deceniu al ajustărilor. Statul va încerca să reducă dezechilibrele fiscale, companiile își vor conserva lichiditatea, populația va deveni mai prudentă, iar investițiile vor depinde tot mai mult de stabilitatea politică și de accesul la fonduri europene.

În același timp, economia europeană intră într-o etapă dominată de costuri energetice ridicate, tensiuni geopolitice și încetinire industrială. Aceste riscuri se suprapun peste vulnerabilități deja existente: deficite ridicate, dependență de importuri, productivitate scăzută, infrastructură insuficientă și un model economic bazat excesiv pe consum.

Acesta e motivul pentru care 2026-2028 poate deveni una dintre cele mai dificile etape economice ale ultimilor 15 ani. Nu neapărat printr-o prăbușire bruscă, ci printr-o erodare lentă și continuă a puterii economice.

Inflația proiectată la 5,5% la finalul anului curent, 2,9% în decembrie 2027 și 2,7% în martie 2028 arată doar partea statistică a problemei. În spatele cifrelor se află o economie care încetinește, o populație care își pierde puterea de cumpărare și un stat care încearcă să gestioneze simultan presiuni fiscale, energetice și sociale. Într-o economie în care încrederea scade, fiecare șoc extern produce efecte mult mai puternice decât în trecut.