Ministrul finanțelor are dreptate, inflația poate ajunge la o singură cifră dacă prețul la gaze scade la nivelul din anul 2020

Guvernul a plafonat prețul la gaze și curent în intervalul 1 ianuarie 2023 - 31 martie 2025. Iar inflația poate să ajungă la o singură cifră la finalul anului, potrivit declaraţiei ministrului finanțelor la Euronews.

Am readus în atenţie aceste două știri pentru că se poate stabili o legătură între ele. 

Dacă ne uităm pe piața internațională, prețul gazelor a oscilat în ultimele 52 de săptămâni între 8,37 și 2,22 dolari/MMBtu. British Thermal Unit - Btu - e o unitate de măsură egală cu căldura necesară pentru a mări cu un grad Fahrenheit temperatura unei livre de apă, ce se poate transforma  în megawatt-oră pe baza relației un milion Btu (MMBtu) = 0,29371 Mwh.

Deci prețul gazelor pe bursa de mărfuri Nymex a devenit de patru ori mai mic, ceea ce ar însemna că nu se pune problema de a-i feri pe români de un preț mai mare. Acesta a crescut de la simplu la dublu dacă e să luăm în calcul statisticile românești, ce arată o scumpire a gazelor cu 52% în 2021 și 36% în 2022, în situația în care respectivul produs energetic era oricum supraîncărcat cu taxe. Și cum niciun factor fundamental nu justifică să nu scadă prețul măcar la nivelul din 2020, ba chiar ar exista premise naturale legate de iarna blândă și de suprataxare, probabil că la aceste chestiuni s-a referit ministrul finanțelor când a vorbit de o inflație dintr-o singură cifră.

Redimensionarea inflației în apropierea “platoului” de dobânzi ar putea face ca acestea să devină real-pozitive la economisiri. Și pentru că se obișnuiește să se discute de dobânzi, dar de cele la credite, atunci când plâng televiziunile pe umărul românului debitor, dacă nu se renunță la plafonul artificial la gaze în contextul în care pe piața internațională prețurile sunt de patru ori mai mici pe timp de iarnă, atunci cei supraîndatorați pot fi puși în situația de a nu mai înapoia împrumuturile băncilor. De fapt, se poate pune problema neperfomanței nu doar când sunt “protejați” românii cu un preț mare al gazelor, ci și când se repune pe tapet tema impozitului progresiv sau a măririi salariului minim, ce acționează în sensul nerealizării reformei structurale și a neluării de măsuri pe latura ofertei. Oare în condițiile acestea ar mai fi cineva tentat să vândă bunuri tradable, cum ar fi de pildă roșiile, sub nivelul de anul trecut pentru a se duce inflația în zona cu o singură cifră? Deja gradul de acoperire a importurilor cu exporturi s-a redus sub 80%, de la peste 90% în 2015, iar dacă acest nivel se duce și mai jos se poate acredita ideea că banca centrală ancorează anticipații neinflaționiste și administrația guvernamentală i le anulează! Și dacă lăsăm prețul gazelor plafonat, pentru ce s-ar folosi resursele? Pentru pensii? Păi, după scăderea cheltuielilor cu taxarea, ce constituie 41% din total, salariații ajung să cheltuiască cam la fel ca pensionarii. După redistribuire, generatorii de productivitate și implicit de venituri alocă pentru alimente 444 de lei lunar, cam la fel ca neproductivii (427) și e vorba ca mai departe ei să fie taxați progresiv, ca să le fie penalizată mai mult eficiența sau să se majoreze salariul minim pentru a fi “încurajat” șomajul.

Ultima temă în discuție ar fi oare cum se realizează profituri uriașe ce alimentează bugetul statului împreună cu taxarea în circumstanțele unui preț plafonat la energie?! Iată cea mai bună dovadă că e plafonat la nivel mare! În acest fel sunt suportate nu doar cheltuielile cu pensiile, ci și cele reportate din anii în care deficitele bugetare se plasau la niveluri triple față de cât e prevăzut în Tratatul de la Maastricht, ceea ce nu-i oprește pe responsabilii de atunci să facă acum pe lupii moraliști.


Leave your comments

Post comment as a guest

0
Your comments are subjected to administrator's moderation.
terms and condition.
  • No comments found

The Best United Kingdom Bookmaker lbetting.co.uk Ladbrokes website review